Artrita juvenilă idiopatică

Artrita juvenila idiopatica reprezinta cea mai frecventa forma de artrita la copii (termenul de “juvenil” referindu-se la debutul inaintea varstei de 16 ani, “idiopatic” la o boala fara o cauza definita, iar “artrita” la inflamatia sinovialei articulare).

Poate fi tranzitorie si cu evolutie autolimitata sau cronica. Difera semnificativ de artrita intalnita la adulti (osteoartrita, poliartrita reumatoida) si de alte tipuri de artrita prezente in copilarie (artrita psoriazica, spondilita anchilozanta).

Simptomele sunt initial nespecifice si includ letargie, scaderea activitatii fizice si a apetitului (pofta de mancare). Prima manifestare mai ales la copiii cu varsta mica este schiopatatul. De asemenea, pacientii pot prezenta simptome persistente, asemanatoare unei viroze respiratorii.

Trasatura cardinala este tumefierea persistenta a articulatiilor afectate, incluzand de obicei genunchii, gleznele, incheietura mainii si articulatiile mici ale mainilor si picioarelor. Aceste tumefieri pot fi uneori cu greu de detectat la examenul clinic, mai ales in cazul afectarii coloanei vertebrale, articulatiilor sacroiliace, umerilor, soldurilor si temporomandibulare, situatii in care tehnicile imagistice ca ecografia sau rezonanta magnetica nucleara sunt foarte utile.

Durerea este o manifestare importanta a acestei afectiuni, insa copiii mici pot avea dificultati in comunicarea acestui simptom. Redoarea matinala care se amelioreaza pe parcursul zilei este de asemenea un simptom frecvent. Efectele tardive ale artritei includ rigiditatea articulara si distructia articulara.

webdesign: mihaivladguta