Artrita juvenilă idiopatică reprezintă cea mai frecventă formă de artrită la copii (termenul de “juvenil” referindu-se la debutul înaintea vârstei de 16 ani, “idiopatic” la o boală fără o cauza definită, iar “artrită” la inflamația sinovialei articulare).

Poate fi tranzitorie și cu evoluție autolimitată sau cronică. Diferă semnificativ de artrita întâlnită la adulți (osteoartrită, poliartrită reumatoidă) și de alte tipuri de artrită prezente în copilărie (artrită psoriazică, spondilita anchilozantă).

Simptomele sunt inițial nespecifice și includ letargie, scăderea activității fizice și a apetitului (poftă de mâncare). Prima manifestare, mai ales la copiii cu vârstă mică, este schiopătatul. De asemenea, pacienții pot prezenta simptome persistente, asemănătoare unei viroze respiratorii.

Trăsătura cardinală este tumefierea persistentă a articulațiilor afectate, incluzând de obicei genunchii, gleznele, încheietura mâinii și articulațiile mici ale mâinilor și picioarelor. Aceste tumefieri pot fi uneori cu greu de detectat la examenul clinic, mai ales în cazul afectării coloanei vertebrale, articulațiilor sacroiliace, umerilor, șoldurilor și temporomandibulare, situații în care tehnicile imagistice ca ecografia sau rezonanță magnetică nucleară sunt foarte utile.

Durerea este o manifestare importantă a acestei afecțiuni, însă copiii mici pot avea dificultăți în comunicarea acestui simptom. Redoarea matinală care se ameliorează pe parcursul zilei este de asemenea un simptom frecvent. Efectele tardive ale artritei includ rigiditatea articulară și distrucția articulară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

ten + 3 =

*