Sunt spondilitic. Boală care mi-a cauzat dureri, de multe ori, insuportabile. Încet-încet am acceptat aceste stări. Dar am și încercat prin medicație, dar, mai ales, prin exerciții de gimnastică, să mă ajut singur.
Apoi totul a devenit ceva normal. Chiar dacă am (devenit) un mic handicap, nu-i dau importanță.
Sunt iubit, respectat de membrii familiei, aceasta contează enorm. Viața merge înainte, cu bune, cu rele.
Regrete? Faptul că nu pot merge în excursii, partide de pescuit, decât rar și însoțit.
Spre norocul meu de 2-3 ani boala stagnează. Nu am dureri. Singurul inconvenient: oboseala, care survine foarte repede, chiar după un efort minim.
T. R.
