Am fost diagnosticată cu spondilită anchilozantă, stadiul III, acum un an. Deja conviețuiam cu boala de mai mult timp, fără să îmi fie confirmată. În momentul când am aflat, am început să îmi explic stările de oboseală, epuizare chiar, care erau prezente din ce în ce mai des.
Am început să mă informez: tratamente, fizioterapie, grup de suport. După un an de tratament medicamentos, kinetoterapie, am depășit momentele critice și pot să îmi desfășor activitatea. În prezent, îmi programez cât mai multe activități plăcute: spectacole, vizite, întâlniri cu prieteni, kinetoterapie.
Mă bucur din plin de fiecare moment din viața mea, îmi ofer mici bonusuri pentru fiecare realizare, observ cu mai multă atenție tot ce este în jurul meu, îmi acord mai multă atenție. Mă bucur de ziua de azi!
M. P.
