Poveștile pacienților

Mi-ai furat lucruri frumoase…

Sunt spondilitic. Boală care mi-a cauzat  dureri, de multe ori, insuportabile. Încet-încet am acceptat aceste stări.  Dar am și încercat prin medicație, dar, mai ales, prin exerciții de gimnastică, să mă ajut singur. Apoi totul a devenit ceva normal. Chiar dacă am (devenit) un mic handicap, nu-i dau importanță. Sunt iubit, respectat de membrii familiei, aceasta contează enorm. Viața merge înainte, cu bune, cu rele. Regrete? Faptul că nu pot merge în excursii, partide de pescuit, decât rar și însoțit. Spre norocul meu de 2-3 ani boala stagnează. Nu am dureri. Singurul inconvenient: oboseala, care survine foarte repede, chiar după un efort minim. T. R.

CITEȘTE MAI MULT >

Să fii mai îngăduitoare și liniștită

19 ani, student în anul I. Eram perfect sănătos. După două săptămâni de la primul disconfort nu mă mai puteam ridica din pat. Îmi era greu să umblu, să intru într-o mașină sau să cobor din pat. Zilele îmi începeau cu o durere incredibilă și când credeam că m-am obișnuit, durerea se schimba. Am fost doi ani de zile la diferiti doctori, nimeni nu știa ce am. Un sentiment teribil: să suferi groaznic și să ți se zică: ”Nu ai nimic”. Lumea din jur, prietenii, familia să vadă cum suferi și să nu înțeleagă sau să poată ajuta. Durerea este similar cu a fi torturat zilnic în moduri diferite, atât fizic, cât și psihic. Prima veste bună a fost când

CITEȘTE MAI MULT >